pentru aceste zgomote din fericirile noastre
care ne penetrează iernile
așa cum praful de scorțișoară se afundă în vin roșu
ca o lume într-o altă lume
un cer în alt cer
vino Adamul meu
cu toate secundele adunate în drumul tău de Don Quijote
fă-mi nopțile scurte
picurându-mi doze letale pe fiecare sălbăticie rămasă în buzunar

vino
am putea fi perfecți fie și numai dacă ne unim câte un deget mic
chiar dacă facem dragoste cât să ne salvăm o singură dată de la agonie
ce dacă plouă cu marea iubire
chiar și atunci când miroase a moarte
universul știe să ne rescrie

sună a infinit și-a indecență în marea mea alchimie

nu te teme
toate străzile au curcubeu
doar știi că văd multidimensional
și te ador chiar și când locuiesc pervers într-un iceberg
sau mă îmbolnăvesc subit de visare
vino...