bijuterii crescânde-n a ta spusă,
tulpini de Adevăr, nemuritoare
cu simțuri prinse-n iernilor vâltoare
candoarea cea de suflete-i apusă.
privesc din Azi la clipa viitoare
cu cea din urmă-n greu de timp opusă
de straja vremurilor noastre pusă
în minți divinității cercetare

de Singur e motiv odaia vieții
și în oglindă mă vorbesc de rele
că-n fărdelegi mi-s anii tinereții.
prin noapte-n joc păgân de mândre iele
îmi asurzesc în vorba mea pereții
și-s ud de tine-n gânduri pân' la piele