Minunată-ți cununa în zori,
Amfitrite, din mare răsare!
În sidef străveziu și bujori
Se ridică Eos de sub zare!

Pe nisip,pe talazuri uitat,
Brâu de ierburi marine se-ntinde,
Pe când cerul în golf răsturnat
Foc albastru sub ape aprinde.

Prin ostrovu-i în vis fără pată,
În gingașă lumină și nouă...
Aiurând către unda sărată,
Înstelat este stuhul de rouă.


1857 (?)
Traducere Emil Burlacu