mă pregătesc rigid pentru intrarea-n cursă
nu e o poză fuga-n mine pe-nserat
în fiecare noapte înghit o prăpastie
îmi place să mă știu muncit, zbuciumat

cu tropotul mut să scutur un drum
iar când mă prăbușesc – am oase văruite –
să nu mă vadă nimeni cum – baltă de durere –
expectorez bucăți de stalactite

odată cu amurgul dați-mi voie să mă retrag
chestiune de obișnuință profesională
nu-mi pot admite lipsa de la start –
pierd din ascensiune o spirală

vă rog să aveți încredere-n mine
pentru tot ce se întâmplă eu ard
nu mai sunt un copil care trage în joacă
o linie cu creta pe un gard