la finalul zilei
îmi adun cuvintele împrăștiate peste tot prin oraș
le iau de la semafor
de pe băncile din parcul central
din magazinele cu reduceri de 50%
le duc de mână ca pe niște copii curioși
la intrarea în bloc
le aranjez într-o ordine logică
cu fiecare treaptă urcată
se îmnulțesc silabele
crește un poem dedicat tuturor oamenilor
în căutare de bucurii simple
un copac verde
înalt cât 10 etaje
în crengile lui stau ascunse
veverițe cu chef de joacă
ce se strecoară pe gaura cheii
odată cu sosirea nopții
întind un fir roșu dintr-un apartament într-altul
leagă destine
și suflete laolaltă
ca un buchet de flori de munte
flori de câmp.