când alergam ca un zăpăcit pe coama dealului
să prind de roate carul mic
să-i pun piedică cu un lanț din tulpini de păpădie
cum am văzut că punea bunicul la carul cu boii crescuți de el
luat cu împrumut de la CAP să-și care lemne pentru iarnă
îmi plăcea că boii încă-l cunoșteau de stăpân
și-i ascultau cu blândețe comenzile
când hăis când cea când hooo măi dragilor
mă scutura carul ca pe un dovleac nepriponit
cântam ca un apucat melodii auzite pe la radio
iar privighetorile se luptau să mă-ntreacă
doar bunicul număra frunzele
zicea că vine în curând toamna
mirosea deja a tămâiosă pe deal
când zburdam ziua după puful păpădiilor
ca după galaxiile nopții
ca după steaua care-mi licărește acum
în inimă