pieptănam vântul
cu degete gheară
peste plete în semn de doliu
pentru moartea prezumtivă
încă nu se știe a cui

pasăre în cuib fără soț
bocind la apus
cu fața spre roșeața cerului
în spate
râs înfundat de hienă

scobesc printre fire de iarbă
șoaptă pământului:
învârte-te o clipă înapoi
mi-am uitat pe undeva
sufletul