m-a lovit o dorință apăsătoare de-a mă face poet
auzisem că poeții sunt nebuni iar nebunia
începe de la depresie și-am închis ochii
apa curgea în continuare din robinet
pentru o fracțiune de secundă mi-am imaginat
spuma de pe farfurii evaporată de apă
de la gândul acesta am început să
construiesc o dramă am luat puțin din subconștient
exact cât să mă indispună și creierul
să secrete griji și sentimente de vinovăție
am deschis ochii și-am plecat să cumpăr pâine
eram atât de supărat încât am început să plâng
"sunt alții și mai amărâți ca tine" mi-a zis
o bătrână m-am desfăcut la geacă și i-am
arătat tricoul pe care scria "peco" nu cred
că a înțeles apoi gândurile au început
să curgă șiroaie mi s-a făcut frică am
ajuns la concluzia că sunt urmărit și-am făcut o conexiune
cu întâlnirea cu femeia bătrână m-am
uitat în spate "era de înțeles" mi-am zis
am continuat să merg din ce în ce mai apăsat
din când în când mă întorceam brusc
să văd dacă sunt urmărit însă erau bine organizați
la pâine vânzătoarea se uita insinuant
mi-a dat pâinea și restul cu subînțeles
am aruncat pâinea m-am dezbrăcat
și-am luat-o la fugă printre mașini