în zilele cu gust de măr
vocea cu sâni de muguri
nu comentează peisajul
ci înmulțește iarba
strigătul finitului orb
l-aud doar apele
iluzoriu învolburate
și morții din moarte
să fie cântecul
pocnit peste gură
de toiagul Profetului
ori veșmântul cald
al trupului tău
niciodată învins