Nu scriu
despre iubire
căci și-a epuizat
toate ipostazele și înțelesurile
nici despre iubirea
decăzută în fricțiuni
nici despre iubirea
ce-a depășit cota de inundație
și s-a revărsat în ceilalți
ca un puhoi
scriu despre doruri
care-au civilizat instinctele și impulsurile
despre doruri
ca un roi de fluturi
ce au polenizat
realitatea
fiecare fluture
duce cu el un afect
astfel că realitatea
ia formele empatiilor
legând om de om, fenomen de fenomen, viață de viață
într-un tot omogen, numit Ființa Unică.

***

Dacă am avea
atâtea doruri
câte fire de iarbă sunt
am coloniza
sistemul planetar
cu numărul dorurilor
spre deosebire de oameni
entitățile dorurilor
se pot adapta
pe oricare planetă
indiferent de atmosfera ei

Dacă nu am avea
niciun dor
iubirea s-ar coșcovi
în zonele afectelor și sensibilităților
sufletul
ar dobândi duritatea rocii
când înainte
era moale și ușor
ca o draperie
prin ochiurile căreia
intra lumina

Dacă arealul existențial
ar fi umplut de doruri
și de nimic altceva
eu aș fi mulțumit
căutând în esențele dorurilor fericirea.