Subestimezi tot ce ai avut,
Redus la tăcere din rădăcină
Mulțumești pentru toate,
Cedezi iubiri secate,
Probabil limite părintești
Forțate de prea multă orbire,
Fericire involuntară clipei
Posibil un gol din interior,
Măcinat de prea multe idei
Contopite neuronilor primitivi,
Un act subit încoronat
Depravat de un conștient pavat,
Mulțumește zilnic făurătorilor.

Creație provenită, iubită,
Amăgit e omul de rând,
Spânzurate momente apreciate,
Momentul involuntar plângând
Departe pe un val catapultat
Imaginației spre un infinit,
Modelat părerilor noastre.