PRIVIREA TA DE ÃŽNGER...

Privirea ta de înger e marea mea durere,
Crepusculul de flăcări și zarea tremurând,
Și roua de pe lujer, și liniștea ce-mi piere
Un freamăt sunt, un cântec ce-mi intră-n piept, pe rând...


Simțirea mea e-un viscol, voința mea se-nclină;
Fără să vrei, din mine începi să mă alungi,
Dar mă întorc la maluri în vechea mea tulpină,
Și-n noi nuntirea albă aprinde raze lungi.


Acum, supus iubirii, mă dărui fără teamă,
Statornic ca un munte cu miez aurifer,
Te-aștept în mari altare de nori care te cheamă
Să-mi juri că-mi ești stăpână pe robu-ți auster...