PIAN



Ating clapele pianului din sufletul tău.
Mă feresc de cele negre.
Caut fantezia creației care mi-a cerut
Să răspund dorinței de romantism
Și-mi iese un recitativ
Pe scena aleasă de amândoi.
Dezbracă-mă de micronii
Care-mi acoperă acele legi
Ale orașului îmbâcsit de proză.
Alege-mă gol de virtuți
Și cîntă-mă cu ochii închiși,
Dar fără mănuși,
Ca pe o veche partitură
Uitată pe un vechi pian
Lăsat pe pragul dintre două vieți
Aparent dezacordate.