cu lehamitea împinsă din spate
voi rula covorul din sufragerie
greu de-o iarnă de urme de pași
făcuți în insomnii
ca o fiară în cușcă
de mine

cu fesul pleoștit pe părul albit
îl voi coborâ patru etaje pe umăr
țanțoș
să nu creadă oglinda că-s ramolit

de unde praf scame mizerii
peria bătătorul le duc doar de formă
imaginar în buzunar am o bucată de cretă
să scriu pe covor
"viață de om în democrația lui pește"
să am motiv cu sete să-l bat

între blocuri ecouri s-or sparge
zburăticind porumbei
mâțe de la pubele...
de colțuri ținut
metodic bătut
din el vor cădea
razele lunii intrate pe geam
amintiri vise speranțe gânduri
din universul închis căzute
ca pulberi de stele...

vine primăvara și mă obligă în apartamentul meu
să fiu dumnezeu
pentru viruși microbi bacterii fungi
acarieni și ce naiba or mai fi
microscopice ființe dezlănțuită va fi
apocalipsa
ca în noul mediu curat să-mi refac
un nou univers de vise de...

fac ce va face-ntr-o zi și Dumnezeu
rulându-și covorul din sufragerie
a lui chiar plin de mizerii facute de noi

cine oare vor fi și unde-or fugi
mâțele
porumbeii...