O, mare dor, de ce nu vrei în pace să mă lași,
De ce nu pleci în lume, de ce ești oare laș?
De ce-mi topești speranța când vreau să te alung,
De ce-mi scurtezi visarea, de ce-mi faci timpul lung?

Te-ai cuibărit adânc în suflet și-n visare,
Mă doare depărtarea, habar nu ai cum doare.
Mă dor zilele negre, mă dor nopțile albe;
Nu-mi pasă-acum de mine și-mi fac din lacrimi salbe.

Ești dorule nebun, tu vii și nu mai pleci.
Nu vezi cum trece viața? De ce nu vrei să-mi treci?
De ce-mi alungi iar tihna, nu pot să mă adun,
Și cum mă dori în suflet nu pot nici să mai spun!