era duminică
dorothy se trezi încolăcită în brațele lui
știa că visează și se foi în subconștient
până ce boți cămașa de forță
și fu pedepsită


deschise ochii spre locul unde fusese odată fereastra
norii continuau să semene cu semnul din naștere
de pe fruntea lui gorbaciov
își numără apoi atentă pisoii
care se jucau în stomac cu un ghem de nervi
îi apucă de ceafă unul câte unul
și îi așeză cu botul pe labe în cutia cu
panglici și amintiri


duminică era program de bună/voie
vizitatorii veneau să ia locul pacienților
chirurgii operau în ciorapi, fără mănuși
iar asistentele jucau black jack pe citalopram
de care nu mai avea nevoie nimeni


dorothy își potrivi în oglinda liftului voalul de mireasă
și păși înainte dreaptă frumoasă cu principii tari și
negre precum pâinea deținuților din auschwitz
era ora când pacienții erau clasificați în buni si răi
când frica de moarte era tratată cu prescripții placebo


în curtea spitalului prognoza meteo nu fusese anunțată încă
și dorothy își închipui că soarele e sus pe cer și că mai are mult de trăit
construi un castel de nisip/ făcu un tur de Japonia cu iubirea vieții ei/ îmbrățișă un pui de koala/ împleti coronițe din păpădii
și apoi se așeză pe bancă în fața cabinetului 3
așteptându-și rândul


dorothy primi aceleași șocuri
electrice la care nu mai clipea sau leșina
mulțumi politicos asistentei șefe care în timp ce
își punea șorțul din cauciuc îi făcea cu ochiul
adăugând mereu 2-3 volți în plus
pentru comportament ireproșabil


invincibilă și obosită de viață
dorothy se reîntoarse în salon
se încolăci în brațele lui ca-ntr-un uter
unde cu ochii și venele deschise
visă că se va naște din nou
într-o zi de duminică