singurătatea flori în mine mușcă
curajul meu e de nebuni o casă
m-am pregătit de-a finelui mireasă
și moartea mea o dau încet de dușcă.
era-mbrăcată vremea-n rece rasă
și în odaie mă simțeam ca-n cușcă
un sânge crist în minte mă împușcă
iar nemurirea ce m-așteaptă-i grasă

în veșnicie-am semănat ogorul
și mi se naște prunca poezie
pășind pe ale toamnelor covorul.
ci ora-n dimineață e târzie
simt coasa cum în mine-și duce zorul
prin gând aflat ca sub anestezie