O micuță balerină
Se întinse către cer,
Să culeagă, iar, lumină
Pentru colțul său stingher.

Ea plutește peste nori
Cu o rochie de zăpadă,
Se închină cu fiori,
Nimenea să nu o vadă.

O răceală, ea mai simte
Pe sub mantia-i rotată,
Și nu-i soare să-i alinte
Micul corp, ușor de fată.

Ea se-ntoarse, astăzi, tristă
De pe drumu-i efemer,
Dar în pagini de revistă
Apăru dansând – Mon cher!


Roșu …13 februarie 2016