De ce se duc spre veșnic-amintire
Actori supremi ai tinereții mele?
Și mai nasol, de ce, din vreme-n vreme,
Nu-s alți în loc, să urce spre mărire?

O, domană Patrie, oare azi ești stearpă,
De tot ce-nseamnă limbă și cultură?
Și dacă nu, de unde-atâta ură
Să nu mai dai sămânță înțeleaptă?

Vouă, virtuți, mă-nclin cu tot respectul,
Deși nu-mi pot opri nedumerirea.
De ce-ați plecat și-ați luat cu voi simțirea
Ce altă dată ne-ngreuna pieptul?

Dar mai presus de toate-n noi e vina.
De ce-am uitat să râdem, să iubim?
Azi existăm doar, fără ca să fim
Și-n noi am stins căldura și lumina.