iubirea se rupe-n bucăți inegale
și se împarte prin semne de la unul la altul
peste cutele cearșafului
prin sârma ghimpată, până la ultimul sărut
ține capul plecat, nu trebuie să știe nimeni că ești îndrăgostit
că noaptea te întinzi de bună voie în groapa cu morți
ca să poți privi stelele

libertatea este tocmai la celălalt capăt de pod
dacă trecem târâș prin ecest moloz de vise
nu va observa nimeni
ca sorțile noastre au uniforme diferite
avem aceleași așteptări
salutăm la fel
luptăm la fel
murim la fel

ghioceii au ieșit și au intrat la loc cu zgomot
suntem antieroi fără șenile, fără front, fără pace
cu mâinile înțepenite pe hartă și steag
flămânzi împărțim dragostea de la unul la altul
în te iubesc și mi-e frică

țin capul plecat și înainte de strigăt
nu trebuie să știe nimeni că
gura mea mută ți-ar săruta osul
în care tu îți rezemi lumea