Îmi scriu
ultima iubire
o pun
într-o barcă de hârtie
care s-a scufundat
și iubirea
a căzut în mâl

Micșorez
un oraș de-a-ndoaselea
și îl presez
până ia forma
unei coli de hârtie
în care stau oamenii înghesuiți
în forme de rune
și introduc orașul
într-un plic
pe care-l trimit unui taumaturg
care și-a mărit orașul până când vârfurile lui ating luna.

Mi-am pus
costumul de scafandru
și am extras din mâl
iubirea
am pus-o într-un sertar
alături de poezii
a doua zi când m-am uitat în sertar
iubirea dispăruse
și am descoperit-o, împărțită în mod egal în fiecare poem.

***

Avem
mai multe ferestre
decât oameni
ferestrele în plus
le modelăm
în portaluri
pentru a trece dincolo
unde nu există ferestre
ci oglinzi
pentru a surprinde
mișcarea naturii
în ea însăși

Avem
mai multă lumină
decât ferestre
lumina în plus
o scrijelim
cu întuneric solidificat
la contactul cu infernul
în pupile
există o zonă minusculă
care refuză lumina
și acceptă întunericul

Vârsta tuturor oamenilor
este mai mare decât vârsta planetei
anii în plus îi proiectăm în viitor
și din viitor tragem prezentul cu funia rezistentă a destinului.