Ți-aduci aminte când ne plimbam,
și visători ne sărutam,
într-o șaretă prin vâlcea
și calul liniștit alerga?.

Și dacă nu am fi avut șaretă,
ne-am fi plimbat în doi pe bicicletă,
de-adevăratelea nu în gând,
tu stând pe cadru și eu pedalând.

Suntem la vârsta când visele apun
și dacă mai avem o parte din drum,
de străbătut ținându-ne de mână
și amintirile ne țin împreună.

Ne unește drumul fără pauză,
în care dragostea ne-a fost călăuză
și orice se va întâmpla, oricum,
noi doi ne iubim și acum.