Ziua
a dat un blam
nechibzuințelor și netrebniciilor noastre
s-a întors
cu spatele la noi
și a început
să discute polemic
cu vântul
pe tema nestatorniciei lui
vântul
i-a povestit
despre puzderia de orașe și țări
prin care s-a deplasat
atent
să nu depășească limita de viteză
dincolo de care
se transformă în uragan

Ziua
s-a înzorzonat
cu toate păsările
care au fost prea leneșe
pentru a pleca în țările calde
și a început să zboare
un abis
și-a înfipt ghearele, deznădăjduit
în carnea ei
formată din lumină și temporal
și în momentul în care a atins cerul, s-a răsturnat
a devenit o piramidă.

***


Dacă toate solitudinile
le-am pune într-un tablou
numărul tablourilor formate astfel
puse unul lângă altul
ar acoperi toată realitatea
polizată de interacțiunile
oamenilor cu ea

Până când
leii
vor mieuna
traversați de frica
unui iepure
în fața vânătorului

Până când
girafelor
le crește gâtul
astfel încât
să pască iarba din cer

Până când
o pasăre ar crește
până la dimensiuni siderale
prinzând în ciocul ei planeta

Până atunci
persistă fetișizarea umilinței
într-un ritual degradant și înjositor.