nu înțeleg, domnule T., de ce mai rămâi aici lângă mine
unde este atât de frig încât pereții prind să înflorească subit
unde bunica și mai ales copilul pe care abia l-am născut
nu mai învață decât cei mai mici pași
unii înfloriți ca pereții care ne plâng
așa înflorți după cum sunt ei
care ne plâng pe noi, domnule T., pe noi și gerul din jur
departe
dumnezeu se salvează trecând ușor ca păpădia către stelele lui
pe cer este atâta liniște și îngerii sunt cu adevărat fericiți
și mai ales foarte albi și liniștiți culegând papucei pentru piciorușele fragile ale
delicatelor zâne ale copacilor/poate și pentru niște fluturi
da
în cer e totul foarte bine, domnule T.
acolo nu va fi frig niciodată
pereții cerului nu vor arde nicicând ci doar vor străluci preafrumoși
ca niște lumânări cu ceară portocalie

Iisus îmi zâmbește de acolo din cer, domnule T.
nu înțeleg, domnule T., de ce mai rămâi aici lângă mine
aici, sub cer, e atât de frig
încât culeg flori de câmp de pe pereți

aici oamenii seamănă cu niște litere T., domnule T.
iar niște câini foarte reci
alunecă pe gheață chiar în iarna aceasta care a început să se-aștearnă
domnule T.

să nu uiți domnule T. că ție îți place mai ales primăvara
iar la mine, aici, este foarte frig
sufletul meu mestecă pâine uscată și nuci.