Zile și nopți se rotesc la crepuscul.
Ca un pescar îmi drămuiesc liniștea dintre dimineți.
Ciocuri de pescăruși sfâșie meduze își înfig ghearele în
insomniile mele ventriloce.

Hazardul îmi spune să iubesc
păsările: albe, negre, cenușii...
Ca o măiastră, iubesc Zborul,
clipa aceea de măsurat aritmii.
Stele vărgate cad în camera albă a timpului.
Secunde vii, licurici se scurg peste
poieni, unde floarea-de-nu-mă-uita
pictează pești rotunzi.

Este atâta sete de o dragoste
mare, încât alunii desenează
umbra lunii pe un triunghi
de uscat. Marea se revarsă
în illo tempore val dupa val...