ți se lărgise zâmbetul pe buze,
eram în miez de floare, cadaveric
în luntre se lățise moartea, sferic
sub ale vag crepuscului obuze.
ci-n asta nu era nimic feeric,
doar zăpăcite-n colțul lumii muze,
de n-ar fi-n plâns ar fi să te amuze
dar gândul tău e plin de întuneric.
în introspecții capeți doar nălucă
și către nemurire umbră-n sete;
ci nu găsești mirajul tău să-l ducă
pe mai departe zborul în versete.
la tine dorul meu să se reducă,
în el aș sta-mbăiat, să mă îmbete -
în introspecții capeți doar nălucă
și către nemurire umbră-n sete.
ci nici nu știi când liniștea te-apucă
și dai din colț în colț, ca un orbete
răgazuri vin tăcerii tale, biete
și lacrima pe-obraz ți se usucă -
în introspecții capeți doar nălucă