Să nu mă cauți niciodată printre cuvinte,
Lasă-mi măcar intimitatea sângelui scurs
De pe colțurile literelor, căci eu nu mi-s poet.
Sunt doar un alt user cu o altă parolă...
N-am vrut acum să-mi dezlănțui fiara cu o sută de brațe
și cincizeci de capete, am ținut-o ascunsă în mine.
(Vezi? Știu și eu puțină mitologie greacă, nu numai tu.)
Dar ridic mănușa de catifea, în care-ai ascuns otrava
și stiletul atât de pervers, atât de sadic...
Iubito, poți să fugi, dar nu te poți ascunde!
Căci am început deja să-mi topesc metalul urii
În carnea roșie a rănii, și fumul ca parfumul, baby,
Te va atrage, te va seduce.