cu leneveală încerc să mă descotorosesc de incomodele dorințe
fără să-mi doresc în schimb nimic concret,
fără să fiu deplin conștient că spânzur chipurile dimprejur de standardele-mi infatuate,
fără să-mi doresc cu adevărat o relație, pierd timpul evitând o adevărată întâlnire,
o conexiune reală, profundă dar dacă se poate fără contact vizual,
planific ieșiri atunci cand sunt disponibil emotional
dar sfârșesc rămânând singur, jucând roluri fără câștigător în „acum-ul” și „aici-ul perpetuu
îmi doresc să mă țină cineva de mână dar simt că mă rănesc în mâinile sale
aș dori să mă îndrăgostesc dintr-odată dar în același timp să rămân singur,
aș dori ca perechea să o pot descărca ca pe o aplicație,
să o pot actualiza de fiecare data cănd apare un defect,
să o păstrez într-un folder și să o șterg atunci când nu mai am nevoie de ea,
aș dori să picur pur și simplu în fericire, să țin urâtul în spatele cortinei
și imperfecțiunile acoperite cu un filtru instagram
dar cu toate astea îmi țin scheletul sufletului în dulap, fără să vadă lumina zilei
îmi doresc ca cineva să ocupe locul permanent vacant de lângă mine, ca în supraestimatele povești disney
dar minunea nu-și face apariția și anticipând gustul unui alt premiu de consolare
glisez pierdut în căutarea a ceva nou pe newsfeed, deschid o nouă aplicație
care să mă distragă de la viață, de la dragostea promisă
pretinzând că nu am sentimente și emoții
am să ies în stradă cu inima la vedere dorind ca cineva să aibă nevoie de mine