cât mi-e dor
în noaptea asta smotocită de zâmbărețe felinare
înfipte
pe strada noastră mică
când departe de lumina lor fâstâcită
se chinuiește îndelung să adoarmă o noctambulă pisică
chiar aici
dincolo de o poartă străvezie
un kirin își caută stropul de rouă
acolo albul și negrul încă despart lumea în două
și parcă de dincolo susură luthuri
când soldați de hârtie se-ascund sub ale cuvintelor scuturi

lângă fereastra larg deschisă
sunt eu salutând oamenii imaginari
ce trec pe stradă
sub stelara luminoasa paradă
nu te supăra
te pârăsc
gardienilor dimineții
că ești draga mea dulce
și nu-mi lași trandafirii din mansardă
nici un pic
să se culce
știu
tu noaptea plutești spre yi-san
iar eu ne caut
trecutul
sărutul
buzele
buburuzele
printr-un albastru-plasticat ochean

știi
te aștept
cu toate felinarele
care-mi împing lumina asta albă în piept.