vântul își cântă simfonia pe diferite teme prin crengile mele uscate
pentru pământ
spațiu și aer
vino copile și rupe-mi ultima frunză
sărut-o cu dragostea ta orfană
soră cu singurătatea pământului unde îmi sunt rădăcinile
pune frunza într-o carte veche și scrie:
Doamne
iartă copacul uscat că nu mai dă rod
și păcătosul ce amenință că sare din turla bisericii
că nu a sărutat această frunză
urma Ta