Dulce și amară
muzica singurătății desăvârșite
se-ncheagă din murmurul eternelor regrete
hulitoare erezii
rime ce reneagă divinități închipuite
înmuguresc din sămânța păcatelor săvârșite
putrede și găunoase
florile răului
își trag seva
din ploaia ce băltește
pe cripta visurilor defuncte
și doar un melancolic poate să le-ndrăgească
dulceața amăgitoare.