Azi mai găsesc în mintea mea o toană
De când jucam Hamlet la ușa sorții
Și am plătit cu visele o pană
Să scriu un epitaf la poarta morții

Și să mă joc prin giulgiul enigmatic,
Pe crucea unde cântă răstignită
Zeița Isis cu surâs flegmatic,
Nu-i pasă că i-am stat zălog și mită

I-am dat din fiece clepsidră spartă,
Din lancea ruptă-n două la turniruri,
Din dragoste, când am gustat din artă
Și-n fiecare zi din chilipiruri

Ce mi-au bătut la poartă pe-nserate.
Azi parcă joc cu moartea în echipă,
Îi spun povești cu sarea în bucate,
Dar din iubire n-am să fac risipă.