în cer e raiul își zic toți credincioșii
eu îi ascult și-ateu tăcut în gând
le spun ba e aicea pe pământ
se află chiar sub cerul curții mele
o iurtă o cupolă ori poate-un un cort
(de ce-o mai fi nevoie de palate)
sub care hotărăsc doar eu pe cine bag
cu mare grijă pe tine să te las afară
în sus mă-învecinez cu apogeul
jur împrejur se află orizontul
am titlu de proprietate cu parafa Lui
dau iama-n lanul de cuvinte de mi-e foame
de ce să-mi pun cu lumea mintea
aicea răutatea și minciuna n-au cum să intre
vă miră c-am inclus și-un colț de cimitir
fricoșilor ne e și el un uter
aveam nevoie de ceva eternitate
pe verticală pot să zbor cât vreau
dar încă n-am citit destule-bibioteci
de-s gol vă jur că nu mă vede nimeni
pot mintea liniștit să-mi masturbez
cu toții sunt orbiți de bani și-averi
pe golgota vieții doar eu îmi sunt cărarea
o am ascunsă-aici în podul palmei
singurătatea când îmi dă târcoale
ca pe un rucsac iau orizontu-n pleoape
pornesc hai-hui È™i-l pun ori und’ doresc
mă bag sub el și pasc cirezi de stele
concetățeni aceasta este libertatea
vifornițe tsunami războaie molimi crize
nu-mi pasă întâmplă-se pe unde vor
adăpostit sub cerul curții mele
toți spinii inimii i-am semănat gazon
pe care calc desculÈ› prin lacrimile lumii
din zori mă-îmbăt cu vise și filosofii
plantez speranțe-n fiecare floare și…
să nu cumva să vii n-am vreme spre a muri