lăsați soarele să cadă în apă
curgerea ei să răcorească arșița pietrei moarte
înainte de a naște lovitura
în mâna omului orb și surd


lăsați luna să cadă în verdele ud al ierbii
carnea ei mărginită de durere
să hrănească brațele pipăind orbește în jur
mormintele voastre


lăsați stelele să cadă în pavilionul sufletelor bolnave
să asculte noroiul plin de mărunțișuri
unde aripa mea
nu a găsit nici un dumnezeu