Tălăngile cirezii ce se apropie
picură în sânge orele
asemenea corului dogit al vesperelor
ce cheamă la vecernie

simfonia asfințitului
pătrunde prin fereastră
odată cu ultimele raze
ce îmbracă în aur
paharul de vin rubiniu uitat pe masă
și amintirea părului tău
răsfirat pe perna din dreapta-mi

o ultimă talangă rătăcită
tropotul molcom și scârțâitul unei osii
se sting în ecouri limpezi
apoi fereastra amuțește
umbra ta se face albastră
iar orele picură în sânge
întocmai ca acea talangă rătăcită.