Cu lehamitea
devenită obeză
ce-mi crește pe umeri
și cască
a greață și repulsie
urc muntele vieții
zi de zi
însă nu de la capăt
ci din punctul
în care am ajuns
în ziua precedentă
și încerc
să mă agăț de hărnicie
însă ea este alunecoasă
și cad din nou
în lehamite
încerc să acționez
sub impulsul
viselor diurne
însă acestea sunt șubrede
și cad din nou
în lehamite
trimit gândurile active
să împingă lehamitea
dincolo de zona comodității
însă acestea sunt anemice și sleite
și cad din nou
în lehamite

Atunci fac din lehamite o știință
pentru a o preda și celorlalți.

***

Cum ar fi
oare să ne îmbătăm
cu aer
am merge
în patru labe
până acasă
și cu cât
am respira mai mult
cu atât
ne-am îmbăta mai tare

Cum ar fi
oare să ne îngrășăm
cu privirea
care ar îngurgita lucrurile

Cum ar fi
oare dacă cerul
ar fi pământ
și pământul cer
am levita prin cer
până ne-am izbi
cu creștetul
de pământul
de deasupra

Cum ar fi
oare ca timpul să ne înalțe zi de zi
am ajunge la bătrânețe
înalți cât un bloc cu 10 etaje.