Îmi amintește de Adam
poștașul cel bătrân de țară;
eu îl aștept privind la geam
în zilele de joi, spre seară.

În tașcă, poartă, ani întregi,
scrisori cu chipul tău de fată,
e mult prea greu să le-nțelegi,
de-n fugă le citești o dată.

Îi prea bătrân ori a plecat,
în seara asta nu mai vine;
nu vreau iubire în mandat,
eu îl aștept doar pentru tine.

Stam trist și-l măsuram prin geam
în zilele de joi, spre seară…
s-a dus spre ceruri, ca Adam,
poștașul cel bătrân de țară.