ca și cum ai striga în șoaptă o călugăriță
să vină în spatele mănăstirii
unde s-ar termina o zi de vară
în care ar fi ars soarele atât de tare
că ar mai fi avut puțin și-ar fi ieșit din cer (pe partea cealaltă) topind tot în jurul lui
ar trece o adiere
atât de subțire încât ai putea să o strecori prin gaura acului
i-ai da un Lucky Strike și-ai învăța-o
cum să țină fumul în piept
și să îl sufle afară ca pe un spirit al nopții
sub lumina lumânării aduse de ea
i-ai citi din Haruki Murakami,
în timp ce și-ar trece mâna stângace sub basma
printre firele de gânduri ciufulite