Pământul care naște flori
Copaci și oameni, chiar și nori,
Rămâne bun dacă-i strivit
Și roditor de-i otrăvit.

Nu ne gândim atunci când plânge
Îl doare nepăsarea noastră,
Noi, continuăm să îl străpungem
Iar el să dăruiască.

N-avem habar, suntem săraci
Bogați doar în mândrie,
Uităm de fiecare dată
Ce-nseamnă armonie.