Liniștește-mi uitarea cu absența ta.
Pe cuptorul patului înghețat
mai picură noaptea câte-o amintire.
Sunt ca o stalagmită în peștera ascunsă
în mine, fără ecoul tău.
Zâmbesc politicos unui vis provocator
care tocmai a trecut și a lăsat
imaginea ta pe tavan,
magic desen rupestru.
În afara mea plouă cu perechi de stele.
Poate că sunt și ochii tăi,
dar mi-e teamă să-mi pun doar o dorință.
Totuși, încearcă să mă redescoperi.