toți se zbat preabunii mei
toți se zbat și mișună ca viermușii în borcan
și eu încă mă întreb de ce
toți se chinuie să mai muște o bucățică
din cei buni care au murit tineri
din cei preabuni care au murit bătrâni
din mine cea încă nemurită
în funcție de rotirea soarelui și lunii

cu cât eu privesc mai limpede
dincolo de nori și curcubeie închipuite
dincolo de zborul supersonic sau legea antigravitațională
dincolo de armele albe și crucile roșii
cu atât ei cred că tocmai eu nu sunt cu picioarele pe pământ
în timp ce doar ei se zbat
ca valțurile morii prin sângele meu viu

cu toții sclavi la doi stăpâni
sclavi pentru văzute și nevăzute
sclavi pentru locuri de veci concesionate
spre deosebire de pământ care se vinde sau se cumpără
sau se pierde
și este greu
și tace