Mi-am risipit amprentele
pe patru continente cu porți
și mulți ochi de pază.
Totuși, am furat imagini
și le-am îndesat în memorie,
excedent de bagaj personal.
Riscurile mi le-a asigurat destinul
plătit cu moneda emoțiilor
convertibilă în hazard.
Curioase, toate simțurile mele
mi-au vegheat calitatea senzațiilor
în straneitatea purgatoriului lumesc.
O fi rămas undeva, neștearsă,
măcar o amprentă din câte am risipit
de voie sau de nevoie!?