aflu pace în grâul vorbelor tale
cele din carne de crist,
oare pe unde ești, oare pe unde exist
de mi se trece existarea os prin os
rotind securea deasupra vinului din vene

mi-e lene
și să mai fiu
în tăria cerului iarăși
în foaie alb de ghiocel
dar și-n târziu

muream în mine într-un albastru măcel