Mi-e secetă de vinul fără cană
când tocul și hârtia îmi sunt arme
iar dorul meu de depărtări n-adoarme
doar sticla așezându-se pe rană.

Deși invoc în de fiire karme
doar propriul duh mi se servește - hrană
în liniștea de cină, ce-i tirană,
tot obosind în farfuriei larme.

Miroase pur în casă a tămâie
iar aerul în juru-mi pare lent
sub desfrânarea Raiului, întâie.

Ci am rămas la Graiuri repetent,
prin pori transpir miasme de lămâie
ci fi-voi iar de nu voi fi atent...