dacă aș fi plâns cu lacrimi de aur
dacă aș fi avut osul foarte tare
și un gând de oțel
dacă aș fi avut chimen în oase și în floarea pe care ai călcat
dragul meu
dacă aș fi fost mai mult decât malul care am tot fost
când se retrăgeau întruna apele ca să îți rămână ție pământ
-
dacă aș fi avut zăpadă pe păr cum chiar am
dragule
cât frig am avut lângă cai, lângă libertatea mea dragă...
cât frig să fi fost pe picioarele mele
tu știi?
cât frig să tot fi avut
când tu nu erai
oare știi?

și îmi adun din oase, apoi din aurul care nu e auriu
ci doar pe afară
când plânsetul meu din căsuță zărește o clipită
stropi mari de aur
ca prin vis, prin ploaie, în vis
unde picură cu aur


te-am iubit
dar acum glasul m-a uitat și pe mine
iar afară plouă ca de obicei, mie aurul nu prea îmi place (știai)
zi-mi
cercelușul de perlă, cum era, îmi era mai greu ca o boabă galbenă foarte galbenă
de năut?