Nădejdia rugii se îndoaie
Precum crenguțele de brad
Sub un omăt bătut de ploaie
Cu picurile-i mari ce cad.

Și Cel de Sus are o treabă,
Face vizite celor slăbiți,
Nu are timp și nu se-ntreabă
De ce am ochii obosiți.

Am uitat demult să bat la porți
Ce stau închise mai mereu
Precum, pe rafturi, stau multe cărți
Ce-nchid în ele câte-un eu.