în viermuirea umană
rastelul cu cărți n-are câmp de bătaie
flintele literei au ruginit
rămășag cu timpul,
în tranșeea cuvântului au crescut buruieni
și Doamne,
ce dor mi-e de silabă

soarele împinge raze în deja arsura pământului
strigam în cărțile nevizitate de ochi
să-și ia dracului Sfântul
necurcubeul de după ploile de soare
lecturând pașii
cei din praful de august