Avea părul nori. Întinderi siberiene.
Înflorea când ploua și când era ceață. Devenea crenguță de salcâm.
Era ca vântul de primăvară la atingere. Mirosea ca vântul de primăvară.
Făcea piruete din zâmbete și te provoca să o prinzi de mână.
Râdea, pentru că știa că n-ai să reușești. Prinzi fluturi?
Știa că seamănă cu o rădăcină de copac. Înțeleaptă.
Dacă reușeai să o vezi, strănutai levănțică și iasomie.

Îmi trebuie o ascuțitoare!
Ți-am zis să nu sufli! Unde-i acum?