în tăcerile noastre strânse laolaltă
era un miez de Ou îngeresc
puiul zbura în interiorul găoacei
îi era caniculă sub Pasăre
dinții vremii fierăstruiau coaja
în limitele unei nașteri lucide

zaharurile gurii tale mă împricinuiau cu traiul
muream în saliva
prin care intram în lăuntrul tău
ca într-o casă părăsită
bântuită de paiangii în pericol de tăcere
sub noi
se căsca gura lumii

inițial curgea vin îngeresc
proprietarii gândurilor noastre nu mai eram noi
timpurile lătrau a arșiță selenară
trăiam într-un Ieri gunoier
nimicind pe Azi sub fustele tale