din nimicul sortirii
zâmbetul sufletului tău mi se revarsă peste odihnă
ritul luării de mână strigă iubire
crescând în umbre de rost
acolo unde e mereul dumnezeirii
răsturnat peste pomul răbdării
în care cresc poame de rai

erai de vânzare luminii
însă misterul tău întinerea bezna
și viață era pe fruntea tăcerii
de unde-ți vedeam
surâsul din suflet